Nu e deloc puțin lucru skiul asta.
Pornind de la clăpari. Hmm… adulții ăștia cum și-or închipui că vom sta noi linișțiți cu obiectele acestea ciudate în picioare?! Câteva ore?!? Fără să ne jucăm?!? Fără să ne împiedicăm?!?
Și apoi… să te chinui să urci cu răbdare o pantă întreagă, fără să-ți încurci schiurile cu ale colegilor, fără să-ți încurci singur schiurile… doar ca să cobori câteva secunde?!? Unde e distracția?!?
Apoi, după ce înveți bine felia de pizza și cobori liniștit fără să te mai țină instructorul de maieu… uite că te trece la bandă. E adevărat. Pare mult mai amuzant să urci cu banda. Dar dacă-ți vine să te joci cu schiurile pe bandă? Și când ajungi sus… ce faci? Cuuuuum?!? Trebuie să cobori singurel?! Dar cine mă mai ține de maieu?! Și cine mă ridică? Și…
Și uite așa, in tabăra de ski… aflăm singuri răspunsurile la toate întrebările.